CONTRACTUL
DE GEORGIUS GEMISTOS PLETHON
SI NEOPLATONISMUL IN RENASTERE
O referinta la formatul mare al elenismului, de către seful filialelor a
"Centaurilor grecesti din Chalkis si Schimatari”
Arcaş călare G. Stavrianopoulos-Ifikratis.
detaliu dintr-un mural din palatul Medici, Florența, Italia.
Perioadele grele sunt un
teren fertil pentru cultivarea si promovarea unor lideri sanatosi, carismatici,
cu caracter puternic, cu perspicacitatea necesara pentru a rezolva
dificultatile fiecarei perioade. Istoria gaseste o modalitate unica de a
intoarce sansele, la momentul potrivit aparand personalitati care au fost destinate
sa schimbe cursul istoriei. O astfel de figura a fost Georgius Gemistos
Plethon, asa cum s-a numit el însusi, influentat de marele filozof Platon,
pentru care care a fost un demn urmas. Iar numele de Plethon va fi combinat cu
o gama mai larga de adepti, studentii sai, care au fost înaintasii si farurile
spirituale ale miscarii renascentiste. Renasterea in sine nu este o simpla
transformare intr-un taram spiritual al vietii, ci o schimbare completa,
desigur, in mai multe domenii ale vietii politice si sociale, cum ar fi
politica in sine, religia, arta, economia. Daca am putea reda climatul
spiritual al vremii intr-un singur cuvant, ar fi „Neoplatonism”. Dar sa incepem
cu faptele.
George Gemistos Plethon
Georgius Gemistos Plethon s-a
nascut in inima Imperiului Roman de Rasarit, mult dupa caderea asa-numitului
„Bizant”, la Constantinopol în 1360 d.Hr. Aceasta epoca s-a caracterizat
printr-un declin moral profund, ca urmare a invaziei francilor din timpul celei
de-a 4-a cruciade, dar si ale atacului successive ale triburilor turcice,
condus de dinastia Otomană. În calitate de vizionar, el a prevazut viitorul
imperiului, luptand cu profetiile care vorbeau deja despre supunerea catre
otomani cu „voia lui Dumnezeu”. Fanatismul religios nu este acelasi cu cel
gasit pe vremea lui Iustinian, legaturile sufocante ale doctrinei
crestin-ortodoxe incepusera sa se dezintegreze de toate cele ce implicau
pozitiv sau negativ.
Georgiou Gemistou sau Plethonos grecești” Cărți 8
Educatia lui Plethon nu a fost
o reproducere sterila a educatiei crestine a vremii. Spiritul sau nelinistit
l-a condus spre inceputul studiului scriitorilor greci cu o slabiciune
deosebita fata de Platon, cu toate aspectele pozitivele pe care le poate
produce aceasta intalnire. A studiat sub misticul Elisei si a fost initiat in
Zoroastrianism. Multi l-au descrisi drept ultimul grec antic, sau primul grec
modern. Poate fi pur si simplu grec în sensul modern.
Mystras
Plethon nu era crestin. A fost
un iubitor al politeismului grec. El credea in universalitatea
Cunoasterii. Potrivit lui, Adevarul este
unul singur. In ciuda acestor credinte,
nu numai ca el nu a fost persecutat, dar ingeniozitatea si perspicacitatea sa
l-au facut un consilier valoros al imparatului Imperiului Roman de Răsărit. El
a propus o serie de masuri noi pentru reorganizarea societatii. Vazand
fermierii care lucreaza din zori pana la amurg in conditii inumane, el a sugerat
trecerea acestor terenuri agricole in seama celor care le cultiva. O pozitie
similara a fost luata pentru terenurile numeroase care apartineau Bisericii, in
timp ce monahismul a fost tinta criticii sale. Nu puteau exista calugari care
sa fie sustinuti de trezoreria publica si care sa nu participle la munca
esentiala, a spus el. Potrivit acestuia, torturile, valabile chiar si în vremea
lui, trebuiau abolite pentru ca nu erau un element al Greciei, ci un obicei
barbar. Armata era alcatuita din mercenari, aspect caruia el i se opunea. El a
considerat o mare rusine ca mercenarilor neloiali sau fara rezultate sa ramana
protejati fata de inamici cat si mentinerea demnitatilor pentru acestia. Un
cunoscator profund al istoriei, el si-a dat seama, in timp, ca mercenarii pe
termen lung creeaza probleme uriaae in care plata militara este aplicata ca
institutie. Desigur, toate aceste propuneri au fost ignorate pentru ca erau
impotriva intereselor vremii. Plethon se stabilise deja in Mystras in 1414,
exercitand profesia de judecător pana în 1437, dezamagit de ceea ce se intampla
in estul Imperiului Roman. El se va intoarce in acest loc dupa sederea sa in
Italia, unde va ramane pana in momentul mortii sale. Caracteristic pentru
acceptarea sa de catre imparatul Ioan VIII Paleologul a fost alegerea sa in
timpul Sinodului de la Ferrara, unde Biserica Ortodoxă si cea Catolica vor
negocia problema majora din acea perioada, unirea Bisericilor. Si aceasta
alegere a avut cea mai mare importanta, deoarece Plethon a fost unul dintre cei
sase „laici” care au participat la sinod, timp in care ceilalti membri ai
Comisiei erau clerici.
Ioan VIII Paleologus
Intr-adevar, Sinodul Ferrara a inceput in martie 1438 si Plethon a fost
prezent. In acelasi timp, insa, in zona a izbucnit o ciuma, obligand Sinodul sa
se suspende. Discutiile au continuat la Florenaa, in Gradina Medici, oaspeti ai
lui Cosimo din Medici. Din fericire, Plethon a dorit sa ia legatura cu gazda pe
fondul unui climat de reflectie si discutii socio-filozofice care au
caracterizat Florenta la acea vreme. Nivelul educatiei lui Plethon nu l-a lasat
indiferent pe Cosimo de Medici, care, entuziasmat de reflectarile sale, i-a
oferit toate oportunitatile necesare pentru a invata si a transmite discursul
platonic. O abordare similara a fost luata de lumea spirituala mai larga a
Florentei, obtinand admiratori si adepti devotati. Învatamantul lui Plethon a fost
oponentul impresionant al discursului aristotelic predominant pana atunci,
scolasticismul. Produs al timpului, platonismul va fi cauza si ideologia
dominantă a Renasterii. Figurile dominante ale vremii au fost Augustin și
Aristotel, prin care crestinii au încercat sa interpreteze textele lor sacre. Invatatura
platonismului pune capat acestei epoci. La 2000 de ani de la existenta celor
doua personalitati Aristotel si Platon, umanitatea continuă sa studieze cei doi
autori pentru a naviga cu intelepciunea si cunostintele grecesti. Vom examina
mai detaliat ce a însemnat aceasta diferenta intre aceste doua curente. De
mentionat ca contributia lui Plethon a fost de o asemenea anvergura incat a
rezultat infiintarea Academiei Platonice, care a fost preluata de italianul
Ficino, un student al lui Plethon.
Marcilio Ficino (1433-1499)
La 6 iulie 1439 a fost semnat
Tratatul Uniunii. Cu toate acestea, nu a fost niciodata implementat. Gennadios
Scholarios, un cleric care a participat impreuna cu Plethon la sinod, dar si un
adversar personal al acestuia din urma, a ajuns infirm. El a prezis ca odata cu
punerea in aplicare a tratatului, Biserica Catolica va comanda asupra Bisericii
Ortodoxe, termen care era deja prevazut, fiind exclusă de a deţine funcţii
înalte. Nu același lucru ar fi valabil în cazul supremației Otomane, așa cum
s-a întâmplat. Imediat după cădere, Gennadios și-a asumat, numit de Înalta
Poartă, îndatoririle de patriarh (ocupând funcţia), acționând ca şi custod al
stăpânirii otomane. Pentru Imperiului Ortodox de Rasarit, Tratatul a fost
dizolvat, deoarece rolul Bisericii Ortodoxe in catolicism a fost subminat. De o
importanta mai mica a fost posibilitatea unei contributii militare occidentale
la razboiul impotriva Otomanilor, care a dus pana la urma la inrobire. Studentul
lui Plethon şi al preceptelor Neoplatonice, Bissarion, întorcandu-se la
Constantinopol, a fost urat si calomniat, deoarece a fost considerat de gloata
ca un conspirator in favoarea catolicismului. Acesta din urma a fost gasit de
doua ori foarte aproape de a fi proclamat papa al Romei, pozitie care i-ar
permite sa ridice o armata care sa se impotriveasca cuceritorilor otomani. Georgius
Gemistos Plethon a murit in 1452, cu un an inainte de caderea
Constantinopolului. Contributia sa la Renastere a fost decisiva si, fara el,
Europa nu ar fi la fel cum o stim astazi. Elevii si ascultatorii sai au fost
ulterior profesori și purtatorii lumanarilor ale discursului platonic, cu
influente asupra aspectelor vietii economice, politice, sociale si artistice.
Gennadios Scholarios
In timpul sederii sale la
Florenta, Plethon si-a scris lucrarea „Despre Diferente (intre modul lui
Aristotel si al lui Platon de a percepe divinitatea”), care a fost chintesenta
intregii sale invataturi si actiuni in Italia. Pentru a economisi spatiu, dar
si pentru a evita o analiza pe termen lung a reflectiei filozofice obositoare,
vom prezenta unele dintre diferentele cheie, aaa cum sunt prezentate in cartea
lui Christos Soldatos „Georgios Plithon Gemistos”, care a catalizat schimbarea
calatoriei spirituale, trecerea din Evul Mediu in Renastere, de la
Scolasticismul aristotelic la Renașterea neoplatonică. Observăm de la bun
început că pozițiile lui Plethon au fost influentate de Sinodul de la Ferrara
si, desi el este opus aristotelianismului, el nu acceptă toate pozitiile lui
Platon.
• Potrivit lui Aristotel, nu a existat o nastere a lumii, Universul este
etern si existent de sine. Plethon nu este de acord cu aceasts pozitie,
deoarece o consecinta logica ar fi absenta creatiei si a nasterii.
• Aristotel este considerat inadecvat atunci cand spune ca Dumnezeu nu
este împartit si ca „sferele” individuale au propriul lor intelect. Potrivit
platonistilor, zeul este impartit in „minti” individuale toti participantii cu
aceeasi esenta.
• Aristotel contrazice, potrivit lui Plethon, relatia mintii si
corpului. Potrivit lui, mintea este mai veche decat corpul, dar in acelasi timp
ii acuza pe cei care accepta ca invatarea este o amintire. Plethon adauga ca,
daca sufletul este intr-adevar mai vechi decat corpul, ceea ce face sa nu stie
ce stia deja venind la viata si, prin urmare, invatarea sa nu fie o amintire..
• Aristotel si Platon sunt de acord cu nemurirea sufletului. Dar cum se
face ca Aristotel nu mentioneaza nimic despre intoarcerea faptelor vii in viata
de apoi, se întreabă Plethon.
• Potrivit lui Aristotel, tot ce misca sub orice nevoie se misca” (tot
ce misca trebuie sa fie miscat de ceva, ,,Discursul despre fizică” H). Dar, in
acelasi timp, el accepta ca exista lucruri pentru care nu exista nicio cauza,
ceva cu care Plethon nu este de acord. Iar faptul ca Aristotel afirma ca nu
trece de la starea de „potential” la „manifestare” fara o cauza este un motiv
pentru care el insusi este considerat a contrazice afirmatiile sale.
Manuscris de Georgios Plethonos Gemistos
Acestea sunt doar cateva
dintre contrastele dintre cele doua curente ale vremii, asa cum este scris de
Gemistos Plethon. Convingerea sa profunda si perseverenta in aceste pozitii au
influentat foarte mult intelectualii italieni sa converga in favoarea lui
Platon. Un numar mare de studenti si adepti ai sai, care chiar si dupa moartea
sa in 1452, au continuat cu aceeasi pasiune si vigoare transmutarea acestor
idei, aducand Renasterea la porti. Acest curent nu se reflecta doar intr-un
nivel filosofic steril. Pe langa sfera filozofica, intalnim influente in
contributia economica, sociala si catalitica la arta cu lucrari care erau mai
aproape de frumusetea antichitatii clasice decat de Vestul medieval. O mare
parte din activitatea lui s-a pierdut, cum ar fi cartea lui Gennadios Scholarios
,,Legile”, care a fost arsă după moartea lui Plethon, fiind numita „pagana” si
care continea reflectii asupra reformelor Imperiului Roman de Rasarit si
reelenizarea Peloponezului.
Cardinal Vissarion
Plethon a murit din cauza
cauzelor naturale in Sparta, pe 26 iunie 1452, luni, in jurul orei 1 p.m. dupa
cum demonstreaza o „memorie” a manuscriselor Bibliotecii din Munchen publicata
de Spyridon Lambros in „Noul Memorandum grecesc” in 1910. Din pricina
Otomanilor care au ocupat Mystras în 1461, majoritatea studentilor sai au
plecat in Italia. Acolo, multi dintre ei, precum Ioannis Argyropoulos, Laonikos
Chalkokondylis si cardinalul Vissarion, deja din 1439, au contribuit
semnificativ la curentul care a fost numit in cele din urma Renastere. A avut
doi fii, Dimitrios si Andronikos. Studentul lui Bissarion, care a aflat vestile
proaste din Italia, intr-o scrisoare adresata celor doi fii ai sai, Plethonos,
spune despre profesorul sau ca „după Platon, cu excepția lui Aristotel, Grecia
nu a născut un om mai înțelept”. Umanistul Marcellio Ficino l-a numit „al
doilea Platon”. În 1465, admiratorii sai italieni, condusi de Sigismund
Malatesta, o ruda a domnisoarei Cleopas Malatesta, care îl cunostea bine pe
Plethon, au venit cu vaporul la Lacedaemon, au invadat Templul temestian ocupat
de turci la Mastra, și i-au furat ramasitele osoase pe care le-au dus la
Rimini, unde se află pana astazi, „pentru a fi mare invatator printre oameni
liberi”.
Mormântul lui Plethon din Templul Malatesta din Rimini
Exemplul lui Georgius Gemistos
Plethon arată că dăruirea fata de o viziune nationala combinata cu respectul
pentru valorile noastre ancestrale ne poate salva de anumite distrugeri. Iar
elenismul, astazi, incercand sa supravietuiasca unei amenintari mortale in
mijlocul unor conditii nefavorabile, aateapta salvarea ei de la ganditori
precum Georgius Gemistos Plethon.
Mulțumim prietenului nostru Florin
Ritco
pentru ajutorul acordat în traducerea acestei lucrări