ΕΛΛΗΝΙΚΗ ΕΦΙΠΠΗ ΤΟΞΟΒΟΛΙΑ

CONTRACTUL 

DE GEORGIUS GEMISTOS PLETHON 

SI NEOPLATONISMUL IN RENASTERE

O referinta la formatul mare al elenismului, de către seful filialelor a 

"Centaurilor grecesti din Chalkis si Schimatari”

Arcaş călare G. Stavrianopoulos-Ifikratis.

 George Gemistos sau Plithon (partea stângă jos cu barba), 

detaliu dintr-un mural din       palatul Medici, Florența, Italia.

     Perioadele grele sunt un teren fertil pentru cultivarea si promovarea unor lideri sanatosi, carismatici, cu caracter puternic, cu perspicacitatea necesara pentru a rezolva dificultatile fiecarei perioade. Istoria gaseste o modalitate unica de a intoarce sansele, la momentul potrivit aparand personalitati care au fost destinate sa schimbe cursul istoriei. O astfel de figura a fost Georgius Gemistos Plethon, asa cum s-a numit el însusi, influentat de marele filozof Platon, pentru care care a fost un demn urmas. Iar numele de Plethon va fi combinat cu o gama mai larga de adepti, studentii sai, care au fost înaintasii si farurile spirituale ale miscarii renascentiste. Renasterea in sine nu este o simpla transformare intr-un taram spiritual al vietii, ci o schimbare completa, desigur, in mai multe domenii ale vietii politice si sociale, cum ar fi politica in sine, religia, arta, economia. Daca am putea reda climatul spiritual al vremii intr-un singur cuvant, ar fi „Neoplatonism”. Dar sa incepem cu faptele.

George Gemistos Plethon

     Georgius Gemistos Plethon s-a nascut in inima Imperiului Roman de Rasarit, mult dupa caderea asa-numitului „Bizant”, la Constantinopol în 1360 d.Hr. Aceasta epoca s-a caracterizat printr-un declin moral profund, ca urmare a invaziei francilor din timpul celei de-a 4-a cruciade, dar si ale atacului successive ale triburilor turcice, condus de dinastia Otomană. În calitate de vizionar, el a prevazut viitorul imperiului, luptand cu profetiile care vorbeau deja despre supunerea catre otomani cu „voia lui Dumnezeu”. Fanatismul religios nu este acelasi cu cel gasit pe vremea lui Iustinian, legaturile sufocante ale doctrinei crestin-ortodoxe incepusera sa se dezintegreze de toate cele ce implicau pozitiv sau negativ.

Georgiou Gemistou sau Plethonos grecești” Cărți  8

   Educatia lui Plethon nu a fost o reproducere sterila a educatiei crestine a vremii. Spiritul sau nelinistit l-a condus spre inceputul studiului scriitorilor greci cu o slabiciune deosebita fata de Platon, cu toate aspectele pozitivele pe care le poate produce aceasta intalnire. A studiat sub misticul Elisei si a fost initiat in Zoroastrianism. Multi l-au descrisi drept ultimul grec antic, sau primul grec modern. Poate fi pur si simplu grec în sensul modern.

              Mystras                

                                                      

   Plethon nu era crestin. A fost un iubitor al politeismului grec. El credea in universalitatea Cunoasterii.  Potrivit lui, Adevarul este unul singur.  In ciuda acestor credinte, nu numai ca el nu a fost persecutat, dar ingeniozitatea si perspicacitatea sa l-au facut un consilier valoros al imparatului Imperiului Roman de Răsărit. El a propus o serie de masuri noi pentru reorganizarea societatii. Vazand fermierii care lucreaza din zori pana la amurg in conditii inumane, el a sugerat trecerea acestor terenuri agricole in seama celor care le cultiva. O pozitie similara a fost luata pentru terenurile numeroase care apartineau Bisericii, in timp ce monahismul a fost tinta criticii sale. Nu puteau exista calugari care sa fie sustinuti de trezoreria publica si care sa nu participle la munca esentiala, a spus el. Potrivit acestuia, torturile, valabile chiar si în vremea lui, trebuiau abolite pentru ca nu erau un element al Greciei, ci un obicei barbar. Armata era alcatuita din mercenari, aspect caruia el i se opunea. El a considerat o mare rusine ca mercenarilor neloiali sau fara rezultate sa ramana protejati fata de inamici cat si mentinerea demnitatilor pentru acestia. Un cunoscator profund al istoriei, el si-a dat seama, in timp, ca mercenarii pe termen lung creeaza probleme uriaae in care plata militara este aplicata ca institutie. Desigur, toate aceste propuneri au fost ignorate pentru ca erau impotriva intereselor vremii. Plethon se stabilise deja in Mystras in 1414, exercitand profesia de judecător pana în 1437, dezamagit de ceea ce se intampla in estul Imperiului Roman. El se va intoarce in acest loc dupa sederea sa in Italia, unde va ramane pana in momentul mortii sale. Caracteristic pentru acceptarea sa de catre imparatul Ioan VIII Paleologul a fost alegerea sa in timpul Sinodului de la Ferrara, unde Biserica Ortodoxă si cea Catolica vor negocia problema majora din acea perioada, unirea Bisericilor. Si aceasta alegere a avut cea mai mare importanta, deoarece Plethon a fost unul dintre cei sase „laici” care au participat la sinod, timp in care ceilalti membri ai Comisiei erau clerici.

Ioan VIII Paleologus

              

     Intr-adevar, Sinodul Ferrara a inceput in martie 1438 si Plethon a fost prezent. In acelasi timp, insa, in zona a izbucnit o ciuma, obligand Sinodul sa se suspende. Discutiile au continuat la Florenaa, in Gradina Medici, oaspeti ai lui Cosimo din Medici. Din fericire, Plethon a dorit sa ia legatura cu gazda pe fondul unui climat de reflectie si discutii socio-filozofice care au caracterizat Florenta la acea vreme. Nivelul educatiei lui Plethon nu l-a lasat indiferent pe Cosimo de Medici, care, entuziasmat de reflectarile sale, i-a oferit toate oportunitatile necesare pentru a invata si a transmite discursul platonic. O abordare similara a fost luata de lumea spirituala mai larga a Florentei, obtinand admiratori si adepti devotati. Învatamantul lui Plethon a fost oponentul impresionant al discursului aristotelic predominant pana atunci, scolasticismul. Produs al timpului, platonismul va fi cauza si ideologia dominantă a Renasterii. Figurile dominante ale vremii au fost Augustin și Aristotel, prin care crestinii au încercat sa interpreteze textele lor sacre. Invatatura platonismului pune capat acestei epoci. La 2000 de ani de la existenta celor doua personalitati Aristotel si Platon, umanitatea continuă sa studieze cei doi autori pentru a naviga cu intelepciunea si cunostintele grecesti. Vom examina mai detaliat ce a însemnat aceasta diferenta intre aceste doua curente. De mentionat ca contributia lui Plethon a fost de o asemenea anvergura incat a rezultat infiintarea Academiei Platonice, care a fost preluata de italianul Ficino, un student al lui Plethon.

Marcilio Ficino (1433-1499)

     La 6 iulie 1439 a fost semnat Tratatul Uniunii. Cu toate acestea, nu a fost niciodata implementat. Gennadios Scholarios, un cleric care a participat impreuna cu Plethon la sinod, dar si un adversar personal al acestuia din urma, a ajuns infirm. El a prezis ca odata cu punerea in aplicare a tratatului, Biserica Catolica va comanda asupra Bisericii Ortodoxe, termen care era deja prevazut, fiind exclusă de a deţine funcţii înalte. Nu același lucru ar fi valabil în cazul supremației Otomane, așa cum s-a întâmplat. Imediat după cădere, Gennadios și-a asumat, numit de Înalta Poartă, îndatoririle de patriarh (ocupând funcţia), acționând ca şi custod al stăpânirii otomane. Pentru Imperiului Ortodox de Rasarit, Tratatul a fost dizolvat, deoarece rolul Bisericii Ortodoxe in catolicism a fost subminat. De o importanta mai mica a fost posibilitatea unei contributii militare occidentale la razboiul impotriva Otomanilor, care a dus pana la urma la inrobire. Studentul lui Plethon şi al preceptelor Neoplatonice, Bissarion, întorcandu-se la Constantinopol, a fost urat si calomniat, deoarece a fost considerat de gloata ca un conspirator in favoarea catolicismului. Acesta din urma a fost gasit de doua ori foarte aproape de a fi proclamat papa al Romei, pozitie care i-ar permite sa ridice o armata care sa se impotriveasca cuceritorilor otomani. Georgius Gemistos Plethon a murit in 1452, cu un an inainte de caderea Constantinopolului. Contributia sa la Renastere a fost decisiva si, fara el, Europa nu ar fi la fel cum o stim astazi. Elevii si ascultatorii sai au fost ulterior profesori și purtatorii lumanarilor ale discursului platonic, cu influente asupra aspectelor vietii economice, politice, sociale si artistice.

 Gennadios Scholarios

          

     In timpul sederii sale la Florenta, Plethon si-a scris lucrarea „Despre Diferente (intre modul lui Aristotel si al lui Platon de a percepe divinitatea”), care a fost chintesenta intregii sale invataturi si actiuni in Italia. Pentru a economisi spatiu, dar si pentru a evita o analiza pe termen lung a reflectiei filozofice obositoare, vom prezenta unele dintre diferentele cheie, aaa cum sunt prezentate in cartea lui Christos Soldatos „Georgios Plithon Gemistos”, care a catalizat schimbarea calatoriei spirituale, trecerea din Evul Mediu in Renastere, de la Scolasticismul aristotelic la Renașterea neoplatonică. Observăm de la bun început că pozițiile lui Plethon au fost influentate de Sinodul de la Ferrara si, desi el este opus aristotelianismului, el nu acceptă toate pozitiile lui Platon.

     • Potrivit lui Aristotel, nu a existat o nastere a lumii, Universul este etern si existent de sine. Plethon nu este de acord cu aceasts pozitie, deoarece o consecinta logica ar fi absenta creatiei si a nasterii.

     • Aristotel este considerat inadecvat atunci cand spune ca Dumnezeu nu este împartit si ca „sferele” individuale au propriul lor intelect. Potrivit platonistilor, zeul este impartit in „minti” individuale toti participantii cu aceeasi esenta.

     • Aristotel contrazice, potrivit lui Plethon, relatia mintii si corpului. Potrivit lui, mintea este mai veche decat corpul, dar in acelasi timp ii acuza pe cei care accepta ca invatarea este o amintire. Plethon adauga ca, daca sufletul este intr-adevar mai vechi decat corpul, ceea ce face sa nu stie ce stia deja venind la viata si, prin urmare, invatarea sa nu fie o amintire..

     • Aristotel si Platon sunt de acord cu nemurirea sufletului. Dar cum se face ca Aristotel nu mentioneaza nimic despre intoarcerea faptelor vii in viata de apoi, se întreabă Plethon.

     • Potrivit lui Aristotel, tot ce misca sub orice nevoie se misca” (tot ce misca trebuie sa fie miscat de ceva, ,,Discursul despre fizică” H). Dar, in acelasi timp, el accepta ca exista lucruri pentru care nu exista nicio cauza, ceva cu care Plethon nu este de acord. Iar faptul ca Aristotel afirma ca nu trece de la starea de „potential” la „manifestare” fara o cauza este un motiv pentru care el insusi este considerat a contrazice afirmatiile sale.

 Manuscris de Georgios Plethonos Gemistos 

     Acestea sunt doar cateva dintre contrastele dintre cele doua curente ale vremii, asa cum este scris de Gemistos Plethon. Convingerea sa profunda si perseverenta in aceste pozitii au influentat foarte mult intelectualii italieni sa converga in favoarea lui Platon. Un numar mare de studenti si adepti ai sai, care chiar si dupa moartea sa in 1452, au continuat cu aceeasi pasiune si vigoare transmutarea acestor idei, aducand Renasterea la porti. Acest curent nu se reflecta doar intr-un nivel filosofic steril. Pe langa sfera filozofica, intalnim influente in contributia economica, sociala si catalitica la arta cu lucrari care erau mai aproape de frumusetea antichitatii clasice decat de Vestul medieval. O mare parte din activitatea lui s-a pierdut, cum ar fi cartea lui Gennadios Scholarios ,,Legile”, care a fost arsă după moartea lui Plethon, fiind numita „pagana” si care continea reflectii asupra reformelor Imperiului Roman de Rasarit si reelenizarea Peloponezului.

Cardinal Vissarion

     Plethon a murit din cauza cauzelor naturale in Sparta, pe 26 iunie 1452, luni, in jurul orei 1 p.m. dupa cum demonstreaza o „memorie” a manuscriselor Bibliotecii din Munchen publicata de Spyridon Lambros in „Noul Memorandum grecesc” in 1910. Din pricina Otomanilor care au ocupat Mystras în 1461, majoritatea studentilor sai au plecat in Italia. Acolo, multi dintre ei, precum Ioannis Argyropoulos, Laonikos Chalkokondylis si cardinalul Vissarion, deja din 1439, au contribuit semnificativ la curentul care a fost numit in cele din urma Renastere. A avut doi fii, Dimitrios si Andronikos. Studentul lui Bissarion, care a aflat vestile proaste din Italia, intr-o scrisoare adresata celor doi fii ai sai, Plethonos, spune despre profesorul sau ca „după Platon, cu excepția lui Aristotel, Grecia nu a născut un om mai înțelept”. Umanistul Marcellio Ficino l-a numit „al doilea Platon”. În 1465, admiratorii sai italieni, condusi de Sigismund Malatesta, o ruda a domnisoarei Cleopas Malatesta, care îl cunostea bine pe Plethon, au venit cu vaporul la Lacedaemon, au invadat Templul temestian ocupat de turci la Mastra, și i-au furat ramasitele osoase pe care le-au dus la Rimini, unde se află pana astazi, „pentru a fi mare invatator printre oameni liberi”.

Mormântul lui Plethon din Templul Malatesta din Rimini

    Exemplul lui Georgius Gemistos Plethon arată că dăruirea fata de o viziune nationala combinata cu respectul pentru valorile noastre ancestrale ne poate salva de anumite distrugeri. Iar elenismul, astazi, incercand sa supravietuiasca unei amenintari mortale in mijlocul unor conditii nefavorabile, aateapta salvarea ei de la ganditori precum Georgius Gemistos Plethon.

Arcaş călare G. Stavrianopoulos-Ifikratis

                                                                                              

Mulțumim prietenului nostru Florin Ritco 

pentru ajutorul acordat în traducerea acestei lucrări